Santiago Tiprigan

Pe strada din fata casei am zarit o catelusa, aparent cockerita, cel putin prin voiosenie. Conturul coastelor si incovoierea din cauza nemancatului m-au facut sa-i dau atentie si un colt de paine.

Cocker metis

A doua zi la fel, a treia tot asa, in cele din urma am deschis poarta cu gandul ca gasesc cate ceva de mancare  sa o intremez in cateva zile.

De aici povestea ia o turnura simpatica, dar cu multe intelesuri.

Catelusha respectiva primeste numele de ”Modelina” inspirat fiind de silueta de invidiat. Modelina incepe sa ia papa buna si dimineata si seara. Intre timp au aparut prime tendinte de a cauta locuri unde sa ascunda hrana, iar destinatiile alese de catelusa au fost dintre cele mai interesante printre care: ghivechiul cu cel mai mare lamai, sub maslin, samd.

Ma tot gandeam ca daca am decis s-o bag in curte trebuie sa suport si efectele colaterale. Pana aici lucrurile par a fi sub control.

Cu meniul la zi si cu energia crescuta proportional, Modelina a reusit sa sape si cateva gropi insistand in locurile de langa gard. In doua zile a reusit sa-si faca loc singura sa iasa din curte dupa propria dorinta. Am ripostat cu acoperirea tunelului, dar lucrurile au deviat intr-un circuit care s-a repetat de 4 ori, eu astupam, ea defiinta.:)

Am trecut si peste etapa cu tunelurile reusind sa gasesc ceva material mai solid si o zgarda, dar lucrurile nu au parut ca se linistesc pentru ca Modelina din poveste a inceput sa dea semne de intrat in calduri, lucru greu de gestionat.

In prima faza a inceput sa urle pentru a se duce din nou pe strada, m-am facut ca nu o aud si am suplimentat hrana. Urmatoarea etapa a fost cea in care s-au strans cativa dulai la poarta de care nu am reusit sa trec decat dupa o ora de “discutii”, fiind nevoit sa nu pot parasi curtea. Lucrurile au dege nerat in noaptea urmatoare cand urlaturile si adunarea maidanezilor a devenit insuportabile.

Am decis sa o asez pe partea cealalta a gardului ca sa o las sa-si indeplineasca dorintele urmand sa nu o primesc cu droaia de catelushi. Nici asa nu am scapat pentru ca sapa pe sub gardul vecinilor si strica in gradinile adiacente pentru a gasi o cale sa ajunga din nou in curte la mine.

In stadiul asta sunt acum si trag o concluzie pe care trebuia sa o am de la bun inceput, ca daca nu sunt in stare sa fac o treaba pana la capat, nu reusesc decat sa stric altele si sa fiu nevoit sa suport repercusiuni.