Exercitiul limbii
Tacerea e un exercitiu al intelepciunii, conversatia e un exercitiu al spontaneitatii, iar barfa e doar un exercitiu al limbii.
As continua cu celebrul: ” Cine barfeste cu tine, barfeste si despre tine.”
Tentant subiect si delicat pentru ca in momentul in care scriu pot cadea chiar in ispita barfei. Cum? Foarte simplu, gandindu-ma la cateva personaje pe care le judec ca ar fi barfitoare. Asa ca pun punct si ma limitez la parerile altora pentru a construi o axa a judecarii barfei.
Am un comentariu mai bun si parerea unor crestini.
Barfa nu e o arta (asta ar mai lipsi sa fie tocmai ea cea de a opta arta) si nici nu place tuturor. Este drept ca cei care o practica sau o consuma nu recunosc ca le place. Dar faptul ca reviste precum Cancan, Click, Libertatea sau emisiuni ca cela ale lui Brancu, Moraru si cate altele care misuna prin minunata noastra massmedia au succes la public, denota ca intr-adevar barfa a devenit, din pacate , ocupatia de fiecare zi a multora dintre noi. Iti faci iluzii daca crezi ca poate fi combatuta si sunt mai multe motive de scepticism; in primul rand ea raspunde celei mai de jos trepte a curiozitatii, cea de a afla nimicuri, in al doilea rand e efortul intelectual minim pe care il cere caci una e sa citesti Libertatea si alta e sa cumperi Romania literara. Din pacate interesul pentru lucruri minore, senzationale, facile, are tendina de a creste si nu e un specific national;parca acum cativa ani memoriile Monicai Lewinski faceu furori in America…Daca ma gandesc bine mi se pare ca lumea se afla in declin.Tendinta aceasta de a face totul usor.
Este un episod în viata lui Filip Neri care si astazi ne poate fi de folos în trairea vietii crestine. Într-o zi, o femeie a mers sa se spovedeasca la acest preot sfânt si s-a acuzat ca avea obiceiul de a vorbi de rau pe anumite persoane. Preotul i-a dat dezlegare si totodata, i-a dat si o pocainta speciala. I-a poruncit sa mearga acasa, sa ia o gaina si întorcându-se la el, pe strada sa smulga toate penele acelei gaini. Femeia a plecat si a ascultat de porunca preotului. Însa când a ajuns din nou în fata lui femeia a primit din nou o alta porunca: “Acum întoarce-te acasa si pe drum strânge una câte una penele pe care le-ai împrastiat pe strada venind pâna aici”. Femeia raspunde, ce-i drept, ca asa ceva este imposibil deoarece vântul a împrastiat peste tot penele smulse de ea. Atunci Filip Neri încheie si spune femeii: “Dupa cum e imposibil sa aduni penele odata ce au fost împrastiate de vânt, la fel e imposibil sa retragi bârfele si defaimarile odata iesite din gura”. Si aici orice comentariu ar fi superfluu.
Din pacate, nu am invatat nimic: condamnam, dar nu iertam, acuzam, dar nu recunoastem, defaimam, nimic folosind; barfa a ajuns pe buzele tuturor, este rujul care invineteste sufletele. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca placerea pe care o da raul este scurta, durerea pe care o naste este vesnica.
Ce cumplita amagire: sa minti, sa parasti, sa barfesti… In aceste rele Dumnezeu nu este prezent si acolo unde nu este Dumnezeu, nu mai exista nici om, nici omenie. Este timpul sa ne oprim!
PUNCT. 
