Santiago Tiprigan

In afara de Bucuresti si Ploiesti, care sunt pionerii in ceea ce priveste atitudinea fata de ciclisti, inca trei municipii au inceput sa deschida ochii. Ma uitam pe spicycles, si chiar pe prima pagina sunt prezentate orasele mentionate la inceput, iar pe harta lor mai apar: Clujul, Suceava si Buzaul (denumit “Napoca” pe harta:) ). In cazul Bucurestiului lucrurile sunt foarte complicate, si doar cu multa rabdare trebuie privita implementarea programului. In Ploiesti, in schimb, pistele colorate impresioneaza chiar si strainii. Ieri, la munte, am intersectat un grup de englezi care in momentul in care treceau pe langa mine, discutau cu pasiune despre benzile colorate de pe bulevardul ploiestean.

Pasii sunt timizi, dar sunt intr-o directie buna.

Probat de toata lumea pe plaja, iarba sau pe malul raului, mersul descaltat are beneficii, dar si ceva riscuri. La noi, riscul evident il reprezinta, in zonele civilizate, plantatia de cioburi si deseuri contondente.  Daca totusi te bate gandul sa incerci, recomandarea ar fi sa incepi cu mers usor pe iarba, apoi alergat cumpatat pe acelasi covor verde, urmand sa probezi si in locul unde exersezi alergatul cu incaltari. Dar totul trebuie sa fie foarte lent, fiecare dintre etape ar avea nevoie de repetitii cu durata masurata in saptamani.

Am gasit cateva referinte bine documentate: Running times si pe Wiki.

Dar totul facut cu discernamant, la adresa aceasta am gasit un util calculator pentru timp. Repet, alergati cu masura, altfel ajungem la lozinca hippie: “No Shoes, No Shirt, No Service”! :))

Drum bun!