
Struguri si vita de vie, intretinere
Mai jos sunt selectate din manuale micile lucrari, dar de mare importanta, care se aplica in via de langa casa:
Razuitul scoartei butucilor (tulpinilor, cordoanelor) se executa cu ajutorul unor perii din sarma sau a buretilor de bucatarie, confectionati - de asemenea din sarma. Scoarta cazuta la aceasta lucrare se aduna si i se da foc , deoarece adesea contine formele de rezistenta ale unor daunatori ca: paduchele lanos, paduchele testos, pirala, cochilisul, eudemisul, diferiti acarieni s.a. lucrarea se poate face inaintea sau in timpul operatiei de taiere de primavara a vitelor.
Tocatul coardelor rezultate la taierile de primavera, poate constitui o modalitate de redare partiala a fertilitatii solului. In mod obisnuit coardele rezultate la taieri se aduna in manunchiuri si se ard la marginile parcelelor sau se transporta in gospodarii pentru incalzirea incaperilor. Procedeul recomandat poate fi aplicat doar in viile in care nu sunt butuci atacati de boli ale lemnului (cancer bacterian, esca, eutipoza) sau alte boli virotice.
Indeosebi in solurile nisipoase, dar si pe cele argiloase, coardele anuale cazute la taiere se toaca la lungimea de 8 - 10 cm si se lasa pe pamantul din vii urmand sa fie incorporate in sol odata cu lucrarile aplicate acestuia. Prin acest procedeu se recupereaza intre 15 - 20 % din substantele nutritive extrase de catre vite din sol in decurs de un an.
Reducerea numarului de inflorescente se practica indeosebi in cazul viilor tinere, dar si a celor pe rod atunci cand la unele soiuri exista prea multi ciorchini pe o vita. Indeosebi la soiurile din grupa celor rezistente pot apare pe unii lastari si cate 3-5 inflorescente. Cu ajutorul unor foarfece se inlatura cele considerate de prisos, lasandu-se in vegetatie numai una-doua, situate la baza lastarilor. La un butuc de vie ancorat pe un spalier se lasa in vegetatie maximum 30 de inflorescente, deoarece in caz de supraincarcare se dezvolta neuniform, boabele raman mici, acumuleaza putine zaharuri si se matureaza anevoios.
Inlaturarea unor lastari sterili (fara rod) se practica in cazul in care vegetatia butucilor este prea abundenta. Lastarii se taie cu foarfeca de vie de la punctual lor de insertie pe coarde, pentru ca butucii sa fie mai “aerisiti”. Se elimina indeosebi lastarii slab dezvoltati si cei cu o asezare (crestere) necorespunzatoare (ca directie). Dintre lastarii gemeni (crescuti din acelasi ochi de iarna ) se suprima cel steril sau cel care are o vigoare mai slaba. De asemenea se inlatura o parte din lastarii porniti din lemnul vechi, lasandu-se sa vegeteze cei mai bine plasati, din care se vor forma cepii de inlocuire. La conducerea in forme inalte sau semi-inalte se suprima lastarii de pe tulpini, cu exceptia a 1-2 de la baza.
Protejarea viilor de gerurile din timpul vegetatiei. Acesta lucrare se aplica adesea primavera dupa pornirea vitelor in vegetatie cand survin gerurile tarzii, dar poate fi practicat toamna, la primele ingheturi care pot provoca distrugerea prea devreme a frunzelor, desi poate urma apoi “mica vara din octombrie”, dar care in acest caz nu mai poate fi vitelor de nici un folos. In perioada de vegetatie activa, rezistenta vitei de vie, la temperaturile scazute, este mult mai mica decat pe timp de iarna. Astfel pragurile daunatoare sunt diferite : -0,1 gr C pentru varfurile lastailor fragezi; -0,2 gr C pentru boabele verzi si pentru frunzele adulte si 5 gr C pentru boabele maturate.
In unii ani, primavara, dupa pornirea vitelor in vegetatie survin ingheturi (adesea sub -1 gr C) sau brume, care pot distruge lastarii verzi in intregime sau numai varfurile lor. Lastarii porniti, in cazul plantatiilor conduse in forma inalte, rezista mai bine decat cei din viile conduse in forme clasice. Intre inaltimea de 10 cm de la sol si cea de 2 m pot exista diferente de temperature de pana la 4 gr C, in favoarea ultimei.
Ciupitul lastarilor consta in suprimarea varfurilor de crestere (coronita) celor fertili. Lucrarea se aplica cu 1-2 zile inaintea inceperii infloritului si se face pentru a intrerupe cresterea in lungime a acestora pe perioada infloritului, care dureaza 8-12 zile. Scopul acestei lucrari este de a realiza o redistribuire a asimilatelor (substantelor hranitoare) favorizandu-se procesul de fecundare a florilor si de diferentiere a mugurilor florali.
In cazul soiurilor de masa lucrarea trebuie efectuata doar la cele care produc struguri cu asezare laxa (rasfirata) a boabelor. Ciupitul se poate face si in cazul unor calamitati, cand este afectata productia rincipala, in scopul stimularii celei secundare.
Inelarea sau incizia inelara consta in scoaterea de la baza lastarilor fertili a unor inele de scoarta, late de 4- 5 cm , cu grija de a nu vatama tesuturile lemnoase. In acest caz exista riscul ca lastarii incizati sa se rupa de la inelul respective, indeosebi in conditii de vanturi mai puternice. Aceasta operatie se poate executa si pe coarde, prezentand cateva avantaje, printre care: se diminueaza riscul ruperilor; se poate executa mai de timpuriu; volumul de munca se injumatateste, fara ca rezultatele sa fie mai ineficiente. Lucrarea se executa cu un briceag de altoit bine ascutit sau cu incizoare (foarfeci de vie cu lama dubla).
Dupa efectuarea acestei operatii, atat coardele cat si lastarii incizati trebuie legati, pentru reducerea “pendularii” acestora in caz de vreme vantoasa. Incizia in cazul butucilor vigurosi, nu si a celor slab dezvoltati, care prin marirea productiei s-ar putea debilita. De asemenea, nu se executa inelarea la cepii de inlocuire, a caror scop este de asigurare a rodului pentru urmatorul an. La un butuc numarul de coarde sau de lastari incizati nu trebuie sa fie mai mare de o treime din total. Scoaterea inelului de scoarta intrerupe comunicarea vaselor liberiene in aval, astfel ca seva elaborata va ramane in amonte, hranind indeosebi ciorchinii, care astfel isi maresc volumul prin cresterea boabelor, iar in plus se realizeaza si un avans in maturarea acestora. In acest mod se diminueaza cresterea vegetative a lastarilor in favoarea obtinerii unui rod mai bogat si o diminuare a fenomenului de meiere sau de margeluire.
Lucrarea se executa in trei etape diferite, in functie de scopul urmarit:
- Pentru combaterea fenomenului de meiere: cu 4-5 zile inainte de inflorit;
- Cand se urmareste marirea volumului boabelor si respective a ciorchinilor: 4-5 zile dupa inflorit;
- Pentru grabirea maturarii strugurilor : inaintea fazei de coacere in parga.
Copilitul este lucrarea in verde care consta in suprimarea partiala (copilit partial) sau integrala (copilit total) a copililor (lastarilor porniti de la subsoara frunzelor). Se executa concomitant cu legatul II sau III. Copilitul se face cand acesti lastari au 6-7 frunze , retezandu-se la nivelul primului internod de la punctual de insertie. Lucrarea este necesara mai ales in anii ploiosi. Prin colpilit se micsoreaza transpiratia si umbrirea lastarilor, butucii se aerisesc si se intensifica asimilarea clorofiliana, iar ca o consecinta a acestui fenomen, se mareste volumul si suculenta boabelor (aspect important in cazul soiurilor de struguri pentru producerea vinurilor de consum current).
Desfrunzitul se executa in dreptul strugurilor si se face cu scopul aerisirii acestora pentru ca pe de o parte sa patrunda mai usor razele de soare si pe de alta parte sa primeasca aerul in inaltimi. Cele mai afectate plantatii sunt cele situate la baza plantelor, pe vai sau pe ses.
Evitarea pagubelor se poate realiza prin fumigatie , in care caz se ard gramezi se paie umede, coceni, resturi vegetale, cauciuc,lumanari fumigene etc, ori cu sobe incalzite sau cu ventilatoare (pentru uniformizarea aerului de pe randurile de vita de vie). In noptile anuntate a fi geroase ( cand seara temperature este mai scazuta de 6 gr C) spre ziua (cel mai mare pericol fiind in zori) se urmareste cu un termometru temperature la nivelul lastarilor. Atunci cand aceasta scade spre punctual de inghet 0 gr C se aprind gramezile de materiale fumigene, formate la marginea parcelei si care se pot muta pe alte laturi, in functie de directia vantului. Daca materialul aprins este prea uscat se uda moderat pentru a produce mai mult fum decat flacara ( sa arda inabusit)
Efectul ingheturilor se constata dupa 2-4 zile de la producerea lor. In caz de afectare a vitelor se ap[lica indeosebi lucrari in verde, dar si in uscat. Se taie toate portiunile afectate, iar cele neatinse se lasa sa vegeteze. Daca apar lastari multi (din mugurii copiliti) se aplica un plivit riguros. Imediat dupa inghet se administreaza ingrasaminte cu azot ( 0,5 kg /ar)apoi in apropierea verii cele cu potasiu si cu fosfor. Viile afectate de aceste ingheturi trebuiesc lucrate corect si la timp, bolile tratate, iar in caz de seceta se uda abundent.
Scurtarea ciorchinilor consta in suprimarea strugurilor si se aplica indeosebi la soiurile de masa, foarte productive, si cu maturare tardiva, dar si la cele de vin, productive si cu ciorchini lungi. Scurtarea rahisului (axului strugurelui) trebuie facuta imediat dupa fecundare (legarea boabelor). Prin aceasta operatie de cele mai multe ori nu se diminueaza recolta de struguri deoarece boabele ramase isi vor mari volumul si greutatea, iar calitatea acestora (continutul de zaharuri si substantele colorante) va creste.
Insacuirea inflorescentelor se practica in cazul soiurilor pentru struguri de masa, ca acestia sa devina mai aspectuosi, cu boabe intens si uniform colorate. De asemenea, se evita atacul de viespi, de molii si chiar de boli, iar pe de alta parte se reduce atacul unor boli criptogamice , mai ales a putregaiului cenusiu. Se executa adesea la sfarsitul lunii iulie, mai ales in cazul soiurilor cu maturare timpurie. Prin aceasta operatie se indeparteaze prioritar frunzele (in proportie de pana la 40%) ingalbenite sau necrozate, al caror process assimilator este fie incetinit fie oprit.Lucrarea se efectueaza cu deosebire in toamnele ploioase si reci, dar consideram ca in cazul micilor producatori aceasta trebuie sa devina obligatoriu an de an, avand in vedere efectele ei benefice.
Carnitul lastarilor constituie lucrarea care se face indeosebi in cazul vitelor viguroase, crescute ca urmare a “cuplarii” dintre vigoarea intrinseca a unor soiuri cu cultivarea acestora in conditii agrofond superior. Situatia este des intalnita in cazul micilor producatori, care au posibilitati mai mari de fertilizare a solului si de aplicare corecta si la timp a lucrarilor agrotehnice. Prin carnit se intelege operatia in verde prin care se reteaza lastarii cu si fara rod, la nivelul a 5-7 frunze la varf, in momentul intrarii strugurilor in parga, adesea in a doua jumatate a lunii august.
Timpul ales depinde de conditiile climatice ale anului, de soi si de agrotehnica aplicata. Pe timp de seceta si in cazul unei supraincarcari a productiei de struguri, cresterea lastarilor se opreste mai devreme, astfel ca se poate devansa aplicarea carnitului, iar in conditii de incarcatura redusa de struguri , pe vreme calda si ploioasa, aplicarea acestei lucrari trebuie amanata. In practica, carnitul se executa atunci cand lastarii de la varful aracilor sau de lanivelul sarmelor superioare ale spalierului, se recurbeaza.
Un carnit prea timpuriu (in iulie) denumit si “carnit prematur”, determina pornirea masiva a copililor in vegetatie, iar acestia sunt foarte sensibili la boli, indeosebi la mana. Carnitul se recomanda sa fie aplicat in cazul soiurilor viguroase, cu deosebire in anii mai umezi.Prin aceasta lucrare se micsoreaza umbrirea lastarilor de la etajele superioare, precum si se realizeaza o distributie mai avantajoasa a hidratilor de carbon, spre struguri si spre coarde.
Rasucirea pedunculilor se practica in cazul soiurilor pentru struguri de vin cu potential ridicat de acumulare a zaharurilor. Se aplica in toamnele lungi si secetoase. Prin rasucirea pedunculilor (coditelor) se intrerupe legatura dintre struguri si planta mama, iar in urma evaporatiei creste cantitatea (concentratia) de zaharuri din sucul boabelor, putandu-se obtine astfel vinuri licoroase (dulci).
Scurtarea frunzelor moarte, consta in indepartarea acestora de pe lastari, coarde, struguri sau sarme si se executa in perioada din apropierea sfarsitului vegetatiei. Frunzele cazute adesea nu ajung la pamant, ci raman agatate stanjenind procesul asimilator al lastarilor, patrunderea razelor solare la struguri, ruginirea sarmelor, sau extinderea unor boli, ori crearea de adaposturi pentru formele de rezistenta ale unor daunatori. Lucrarea se face prin scurtarea sarmelor sau aracilor, cat si prin darea jos ( cu mana) atat a frunzelor necrozate suspendate, cat si a celor ingalbenite care nu mai asimileaza, dar umbresc si impiedica patrunderea aerului in interiorul butucilor.